CAP.I

Diamantul – Povestea Extraordinară a Uneia dintre Cele Mai Rare Creații ale Naturii

Diamantul este una dintre cele mai fascinante creații ale Pământului. Este alcătuit în principal din carbon, un element chimic relativ comun, însă pentru ca atomii de carbon să se organizeze în structura cristalină a diamantului sunt necesare condiții extraordinare de presiune, temperatură și timp.

Cuvântul „diamant” are o istorie la fel de interesantă precum piatra pe care o denumește. Termenul provine din grecescul antic „adámas” (ἀδάμας), cu sensul de „de neînvins”, „de neîmblânzit” sau „indestructibil”. Grecii foloseau acest termen pentru a descrie materiale extrem de dure, iar în timp, denumirea a ajuns să fie asociată în mod special cu diamantul, considerat cel mai dur mineral natural cunoscut.

Din grecescul adámas a derivat ulterior termenul latin „adamas”, iar prin evoluția limbilor europene s-a ajuns la forme precum francezul diamant, englezescul diamond și, în limba română, „diamant”.

Este interesant faptul că numele reflectă una dintre cele mai importante proprietăți ale acestei pietre: duritatea sa excepțională.

Cum ia naștere diamantul?

Diamantul natural s-a format cu mult înainte de apariția oamenilor, în condițiile extreme existente în interiorul Pământului. Atomii de carbon au fost supuși unor presiuni și temperaturi foarte ridicate, la adâncimi de aproximativ 150–200 de kilometri, în mantaua terestră. În aceste condiții, carbonul s-a organizat într-o structură cristalină tridimensională specifică diamantului.

Procesul nu este unul rapid. Majoritatea diamantelor naturale au o vârstă de miliarde de ani, unele fiind formate cu peste 3 miliarde de ani în urmă.

Mai târziu, anumite erupții vulcanice extrem de rapide au transportat aceste cristale din adâncul Pământului către suprafață, în roci precum kimberlitul. Astfel, ceea ce astăzi vedem într-o bijuterie poate reprezenta rezultatul unui proces natural început cu miliarde de ani în urmă, la sute de kilometri sub picioarele noastre.

Un cuvânt care înseamnă „de neînvins”, o piatră formată în adâncul Pământului și o istorie care precede cu miliarde de ani civilizația umană – aceasta este povestea diamantului natural.

Spre deosebire de ceea ce sugerează uneori poveștile populare, diamantele naturale nu se formează din cărbune. Majoritatea diamantelor s-au format în adâncul Pământului, în mantaua terestră, cu mult înainte ca oamenii să existe. Unele dintre ele au o vechime de peste un miliard de ani, iar anumite diamante pot păstra în interiorul lor mici „mostre” minerale provenite din zone extrem de adânci ale planetei.

Un diamant pe care îl purtăm astăzi într-un inel poate fi, literalmente, mai vechi decât continentele în forma lor actuală și decât orice civilizație umană.

Atunci când sunt descoperite în adâncul Pământului, diamantele naturale se prezintă sub forma unor cristale brute, cu forme, dimensiuni și aspecte foarte diferite. În această stare, diamantul nu are încă strălucirea și aspectul pe care le asociem cu bijuteriile. Printr-un proces atent de tăiere și șlefuire, diamantul brut este transformat într-o piatră prețioasă capabilă să reflecte și să disperseze lumina. În funcție de caracteristicile cristalului brut și de destinația sa, diamantul poate fi șlefuit în numeroase forme – de la clasicul briliant rotund până la forme precum oval, pară, prințesă, emerald, cushion, marquise, radiant sau heart. Alegerea formei și a modului de șlefuire este esențială, deoarece urmărește nu doar obținerea unei anumite siluete, ci și valorificarea cât mai bună a materialului brut și a frumuseții naturale a diamantului, astfel încât acesta să poată fi transformat într-o bijuterie.

Ce este, de fapt, un diamant?

Din punct de vedere chimic, diamantul este o formă cristalină a carbonului.

Aceasta este una dintre cele mai interesante particularități ale sale: diamantul și grafitul sunt alcătuite din același element – carbon – dar au structuri atomice complet diferite.

În diamant, atomii de carbon sunt legați într-o rețea tridimensională foarte rigidă. Această structură este responsabilă pentru proprietățile extraordinare ale pietrei, inclusiv duritatea sa extremă. GIA descrie diamantul drept cel mai dur mineral natural cunoscut.

Grafitul, de exemplu, este tot carbon, însă atomii săi sunt organizați în straturi care pot aluneca relativ ușor unul peste altul. De aceea grafitul este moale și poate fi folosit în creioane, în timp ce diamantul este extrem de rezistent la zgâriere.

Același element. Două structuri atomice. Două materiale complet diferite.

Unde se formează diamantele naturale?

Aici începe partea cu adevărat spectaculoasă.

Cele mai multe diamante naturale se formează la aproximativ 150–200 de kilometri sub suprafața Pământului, în mantaua terestră, sub regiunile foarte vechi și stabile ale continentelor, numite cratoane. Temperaturile din aceste zone pot ajunge aproximativ la 900–1.300°C.

Unele diamante sunt însă mult mai „adânci”.

Există ceea ce geologii numesc diamante superdeep, formate la adâncimi de sute de kilometri, unele provenind chiar din zone aflate la aproximativ 200–800 km sub suprafață. Aceste diamante sunt extrem de importante pentru știință deoarece pot transporta la suprafață informații despre interiorul profund al Pământului.

Cu alte cuvinte, un diamant nu este doar o piatră prețioasă.

Poate fi o capsulă geologică ce a călătorit din adâncul planetei până la suprafața ei.

Cât de vechi sunt diamantele naturale?

Majoritatea diamantelor gemologice s-au format cu aproximativ 1–3,5 miliarde de ani în urmă, deși există variații importante între diferitele tipuri și surse de diamante.

Pentru comparație, Pământul are aproximativ 4,5 miliarde de ani.

Asta înseamnă că un diamant natural nu este pur și simplu o piatră „veche”.

Este posibil ca atomii dintr-un diamant să fi fost organizați în structura sa cristalină cu miliarde de ani înainte ca oamenii moderni să apară.

Unele diamante au fost create într-o lume în care nu existau orașe, țări, imperii sau civilizații.

Cum ajunge un diamant din adâncul Pământului la suprafață?

Formarea diamantului este doar prima parte a poveștii.

Problema este că un diamant format la 150–200 km adâncime nu poate pur și simplu să „iasă” la suprafață.

Aici intervine unul dintre cele mai spectaculoase procese geologice.

Diamantele sunt transportate spre suprafață de magma unor erupții vulcanice foarte rapide, care pot antrena fragmente din mantaua profundă și le pot aduce către suprafață.

Una dintre principalele roci asociate cu diamantele este kimberlitul.

Astfel se formează ceea ce numim pipe de kimberlit – structuri geologice care reprezintă practic traseul prin care materialul provenit din adâncul Pământului a ajuns la suprafață.

Este important de înțeles că diamantul nu se formează în kimberlit.

Diamantul se formează mult mai adânc, iar kimberlitul este roca ce îl poate transporta către suprafață.

De unde provin diamantele naturale?

Diamantele naturale au fost descoperite și exploatate în numeroase regiuni ale lumii.

Printre țările cunoscute pentru producția de diamante se numără:

• Botswana
• Africa de Sud
• Namibia
• Canada
• Australia
• Angola
• Tanzania
• Zimbabwe
• Sierra Leone
• Brazilia

GIA menționează în cadrul programelor sale de origine a diamantelor țări precum Canada, Botswana, Africa de Sud, Namibia, Australia, Brazilia, Sierra Leone, Tanzania și Zimbabwe.

Fiecare regiune poate avea o geologie diferită, iar diamantele provenite din diferite surse pot prezenta caracteristici gemologice distincte.

De ce sunt diamantele atât de rezistente?

Duritatea diamantului este legată direct de structura sa atomică.

Fiecare atom de carbon este legat puternic de alți atomi de carbon într-o rețea tridimensională.

Această structură îi conferă diamantului o rezistență extraordinară la zgâriere.

Dar există o nuanță importantă:

duritatea nu înseamnă că diamantul este imposibil de spart.

Un diamant poate fi extrem de greu de zgâriat, dar poate prezenta clivaj și poate fi deteriorat în anumite condiții dacă este lovit într-o zonă vulnerabilă a structurii sale.

De aceea, chiar și un diamant trebuie montat și întreținut corespunzător.

De ce unele diamante sunt incolore, iar altele sunt galbene, albastre sau roz?

Un diamant pur este, în principiu, incolor.

Culoarea apare atunci când în structura diamantului există anumite impurități, defecte structurale sau particularități ale rețelei cristaline.

De exemplu, anumite tipuri de atomi sau defecte pot modifica modul în care diamantul absoarbe și transmite lumina.

Astfel apar diamantele:

• galbene;
• albastre;
• roz;
• verzi;
• brune;
• roșii;
• negre.

Unele culori sunt extrem de rare.

Diamantele naturale intens colorate pot atinge valori foarte mari tocmai datorită rarității lor.

De ce este diamantul atât de fascinant?

Poate tocmai pentru că dimensiunea lui fizică nu are nicio legătură cu povestea pe care o poartă.

Un diamant de un carat poate încăpea cu ușurință pe vârful degetului.

Dar originea lui poate începe la sute de kilometri sub suprafața Pământului și cu miliarde de ani în urmă.

A trecut prin procese geologice pe care omul nu le poate reproduce în natură, a fost transportat spre suprafață de evenimente vulcanice și, după ce a fost descoperit, poate ajunge să fie tăiat și transformat într-o bijuterie care va fi purtată de generații.

Aceasta este adevărata poveste a diamantului natural.

 

CAP.II

Anatomia Diamantului – Carat, Cut, Color, Clarity, Fluorescență, Proporții și Simetrie

În urma tăierii și șlefuirii, diamantele naturale brute sunt transformate în pietre prețioase de diferite forme și proporții, fiecare fiind concepută pentru a pune în valoare frumusețea, strălucirea și caracteristicile unice ale diamantului, astfel încât acesta să poată fi folosit în realizarea bijuteriilor.

Un diamant poate părea, la prima vedere, simplu de evaluat: este o piatră transparentă care strălucește. În realitate, fiecare diamant natural este rezultatul unei combinații complexe de factori care îi determină aspectul, raritatea și valoarea.

Pentru a înțelege un diamant este necesar să privim dincolo de dimensiunea sa. Un diamant mai mare nu este automat un diamant mai valoros, iar două diamante cu același număr de carate pot avea diferențe considerabile de preț și de aspect.

Evaluarea diamantelor se bazează în principal pe ceea ce industria gemologică numește 4C:

• Carat – greutatea
• Cut – tăietura
• Color – culoarea
• Clarity – claritatea

La acestea se adaugă alți factori importanți, precum fluorescența, proporțiile, simetria, finisajul și caracteristicile de șlefuire.

În acest capitol al Enciclopediei Diamantului Natural, explicăm ce înseamnă fiecare dintre aceste caracteristici și de ce contează atunci când alegi un diamant.

 

Carat – cât cântărește diamantul?

Caratul este unitatea de măsură utilizată pentru greutatea diamantului, nu pentru dimensiunea lui.

Un carat este egal cu:

1 carat = 0,20 grame

Prin urmare:

• 0,25 ct = 0,05 g
• 0,50 ct = 0,10 g
• 1,00 ct = 0,20 g
• 2,00 ct = 0,40 g
• 3,00 ct = 0,60 g

Această diferență este importantă deoarece foarte mulți oameni confundă caratajul cu dimensiunea vizibilă a diamantului.

Două diamante de 1,00 ct pot avea dimensiuni vizibile diferite.

Motivul este că greutatea este distribuită în interiorul diamantului în funcție de proporțiile și forma acestuia.

Un diamant poate fi mai adânc și poate păstra mai multă greutate în partea inferioară, fără ca această greutate suplimentară să contribuie în aceeași măsură la dimensiunea pe care o vedem privind diamantul de sus.

De aceea, atunci când alegi un diamant, nu este suficient să întrebi:

„Câte carate are?”

Este la fel de important să întrebi:

„Ce dimensiuni are efectiv diamantul?”

 

De ce anumite praguri de carataj sunt atât de importante?

Prețul diamantelor nu crește întotdeauna liniar cu greutatea.

Există anumite praguri de carataj care pot influența semnificativ prețul.

De exemplu, un diamant de 0,99 ct și unul de 1,00 ct pot avea dimensiuni foarte apropiate, însă atingerea pragului de 1 carat poate influența prețul deoarece există o cerere importantă pentru diamantele care ating anumite valori „rotunde”.

Acest lucru se întâmplă și la:

• 0,50 ct
• 0,70 ct
• 1,00 ct
• 1,50 ct
• 2,00 ct
• 3,00 ct

De aceea, un cumpărător informat nu ar trebui să urmărească exclusiv numărul de carate.

Uneori, un diamant de 0,90–0,95 ct, cu tăietură excelentă și proporții foarte bune, poate fi o alegere mai inteligentă decât un diamant de 1,00 ct cu caracteristici optice mai slabe.

Cut – tăietura diamantului

Dintre cele 4C, Cut – tăietura este unul dintre cei mai importanți factori pentru aspectul vizual al unui diamant.

Și aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii.

Tăietura nu înseamnă forma diamantului.

Forma este, de exemplu:

• rotundă;
• ovală;
• prințesă;
• emerald;
• cushion;
• pear;
• marquise;
• radiant;
• asscher;
• heart.

Tăietura se referă la modul în care diamantul a fost proporționat, șlefuit și finisat pentru a controla felul în care lumina intră, se reflectă și revine către privitor.

De ce tăietura influențează atât de mult strălucirea?

Lumina care intră într-un diamant poate fi reflectată în interiorul acestuia și apoi returnată către privitor.

Când proporțiile și unghiurile sunt bine echilibrate, diamantul poate prezenta:

Brilliance

Lumina albă reflectată către privitor.

Fire

Fulgurațiile de culori spectrale care pot fi observate atunci când diamantul este mișcat sau iluminat corespunzător.

Scintillation

Alternanța dintre zonele luminoase și întunecate care creează senzația de „sclipire” atunci când diamantul sau observatorul se mișcă.

Aceste trei efecte contribuie major la impresia generală pe care o avem atunci când privim un diamant.

Cut nu este același lucru cu Shape

Această diferență merită reținută.

Putem avea:

Shape: Round Brilliant

și apoi putem avea diferite niveluri de calitate ale tăieturii.

Astfel, două diamante rotunde de 1 ct pot arăta complet diferit.

Unul poate avea:

• proporții foarte bune;
• simetrie excelentă;
• finisaj superior;
• retur de lumină foarte bun.

Altul poate avea:

• proporții dezechilibrate;
• pavilion prea adânc;
• coroană nepotrivită;
• simetrie mai slabă.

Ambele au 1 ct.

Dar experiența vizuală poate fi foarte diferită.

Color – culoarea diamantului

În cazul diamantelor albe sau incolore, Color reprezintă gradul de culoare al diamantului.

Sistemul GIA pentru diamantele din seria D–Z începe cu:

D – complet incolor

și continuă progresiv către:

E, F, G, H, I, J…

pe măsură ce se observă tot mai multă nuanță gălbuie sau maronie.

D – cea mai înaltă categorie de incolor

Un diamant D este extrem de rar din punct de vedere al culorii.

E–F

Diamante cu un grad foarte ridicat de incoloritate.

G–H

Categorii foarte populare pentru bijuterii, deoarece pot oferi un echilibru excelent între aspect și preț.

I–J și mai jos

Culoarea devine progresiv mai vizibilă, în special în anumite forme și în anumite condiții de iluminare.

Un diamant trebuie neapărat să fie D?

Nu.

Aceasta este o idee importantă pentru cumpărător.

D nu înseamnă automat „cel mai frumos diamant”.

Pentru multe persoane, un diamant G sau H poate părea practic incolor atunci când este montat într-o bijuterie și privit în condiții normale.

În plus, percepția culorii depinde și de:

• forma diamantului;
• dimensiune;
• tăietură;
• montură;
• metalul utilizat;
• condițiile de iluminare.

De aceea, alegerea culorii trebuie făcută împreună cu ceilalți factori.

Clarity – claritatea diamantului

Clarity descrie prezența caracteristicilor interne și externe ale diamantului, cunoscute în gemologie drept incluziuni și blemishes.

Acestea sunt rezultatul procesului natural prin care diamantul s-a format în interiorul Pământului.

Unele diamante pot conține:

• mici cristale minerale;
• puncte;
• fisuri;
• nori de particule microscopice;
• linii sau alte caracteristici interne.

Aceste caracteristici pot fi extrem de mici și, în anumite grade de claritate, pot fi observate doar cu ajutorul unei lupe gemologice de 10×.

Scala de claritate

În sistemul GIA, gradele de claritate includ:

FL – Flawless

Fără incluziuni sau blemishes observabile la mărirea de 10× de către un evaluator experimentat.

IF – Internally Flawless

Fără incluziuni interne observabile la 10×, însă pot exista anumite caracteristici externe.

VVS1 / VVS2

Very, Very Slightly Included – incluziuni extrem de greu de observat la 10×.

VS1 / VS2

Very Slightly Included – incluziuni mici, care pot necesita o examinare atentă la 10×.

SI1 / SI2

Slightly Included – incluziuni mai ușor de observat la 10× și, în anumite cazuri, vizibile și fără mărire.

I1 / I2 / I3

Included – incluziuni evidente, care pot avea și un impact mai important asupra aspectului sau durabilității.

Fluorescența diamantului

Fluorescența este un fenomen foarte interesant și adesea neînțeles.

Unele diamante emit o lumină vizibilă atunci când sunt expuse la radiații ultraviolete, cel mai frecvent sub forma unei fluorescențe albastre.

Gradul de fluorescență poate fi raportat ca:

• None;
• Faint;
• Medium;
• Strong;
• Very Strong,

în funcție de sistemul de clasificare utilizat.

Fluorescența nu reprezintă un „defect” în sine.

Este pur și simplu o caracteristică a diamantului.

Fluorescența face diamantul mai slab?

Nu.

Aceasta este o concepție greșită.

Fluorescența nu înseamnă că diamantul este mai fragil.

În anumite situații, fluorescența poate chiar influența pozitiv aspectul unui diamant cu o anumită nuanță de culoare.

De exemplu, o fluorescență albastră poate face ca anumite diamante cu o nuanță ușor gălbuie să pară mai albe în anumite condiții de iluminare.

În cazul diamantelor cu fluorescență foarte puternică, însă, aspectul trebuie evaluat individual.

Prin urmare, fluorescența nu trebuie judecată automat ca „bună” sau „rea”.

Proporțiile diamantului

Dacă 4C sunt baza evaluării, proporțiile ne ajută să înțelegem de ce două diamante cu aceeași greutate pot arăta atât de diferit.

Printre elementele importante ale unui diamant rotund briliant se află:

• diametrul;
• adâncimea totală;
• înălțimea coroanei;
• unghiul coroanei;
• unghiul pavilionului;
• dimensiunea mesei;
• grosimea brâului;
• dimensiunea culetului.

Aceste elemente trebuie analizate împreună.

Masa diamantului

Table, sau masa diamantului, este suprafața plană principală aflată în partea superioară a unui diamant șlefuit.

Este una dintre cele mai mari fațete ale diamantului și joacă un rol important în modul în care lumina este reflectată.

O masă prea mare sau prea mică, analizată în combinație cu restul proporțiilor, poate influența aspectul diamantului.

De aceea nu este corect să spunem că există o singură valoare ideală izolată.

Proporțiile trebuie privite ca un sistem.

Coroana diamantului

Coroana este partea diamantului aflată deasupra brâului.

Aceasta include masa și fațetele care o înconjoară.

Într-un diamant rotund briliant, geometria coroanei contribuie la modul în care lumina este dispersată și returnată către observator.

O coroană bine proporționată contribuie la echilibrul dintre:

• strălucire;
• foc;
• scintilație.

Pavilionul diamantului

Pavilionul este partea inferioară a diamantului, aflată sub brâu.

Geometria pavilionului este extrem de importantă deoarece influențează modul în care lumina se reflectă în interiorul diamantului.

Dacă pavilionul este prea adânc sau prea puțin adânc, lumina poate fi pierdută prin partea inferioară a diamantului.

Rezultatul poate fi un diamant care pare mai întunecat sau care nu are aceeași strălucire pe care o poate oferi un diamant bine proporționat.

Brâul diamantului

Brâul este zona care delimitează partea superioară de partea inferioară a diamantului.

Poate avea diferite grosimi.

Un brâu prea subțire poate fi mai vulnerabil la deteriorare în anumite situații, în timp ce unul foarte gros poate însemna că o parte din greutatea diamantului este concentrată într-o zonă care nu contribuie la dimensiunea sa vizibilă.

Din acest motiv, și brâul trebuie analizat împreună cu restul proporțiilor.

Simetria diamantului

Simetria descrie cât de bine sunt aliniate și dispuse fațetele diamantului.

În cazul unui diamant rotund briliant, o simetrie bună contribuie la:

• echilibrul vizual;
• uniformitatea reflexiilor;
• aspectul general;
• comportamentul luminii.

Un diamant poate avea o tăietură bună, dar dacă simetria este mai slabă, aspectul său poate fi afectat.

Finisajul diamantului

Pe lângă simetrie, un raport gemologic poate include și o evaluare a politurii.

Politura descrie calitatea suprafeței diamantului după procesul de șlefuire.

Un finisaj foarte bun contribuie la aspectul final al diamantului și la modul în care lumina interacționează cu suprafețele sale.

Astfel, atunci când analizăm un diamant certificat, nu ar trebui să privim doar cele patru litere sau cifre care descriu 4C.

Raportul trebuie privit în ansamblu.

De ce două diamante de 1 carat pot arăta complet diferit?

Aceasta este una dintre cele mai importante lecții pentru orice cumpărător.

Să presupunem că avem două diamante:

Diamant A

• 1,00 ct
• G
• VS1
• tăietură excelentă
• proporții foarte bune
• simetrie excelentă

Diamant B

• 1,00 ct
• G
• VS1
• proporții mai puțin echilibrate
• finisaj inferior

Ambele au aceeași:

greutate + culoare + claritate.

Și totuși pot avea o diferență vizibilă de:

strălucire, foc și scintilație.

Acesta este motivul pentru care 4C nu trebuie privite separat.

Care dintre cele 4C este cel mai important?

Nu există un răspuns universal.

Pentru un diamant destinat unui inel de logodnă, de exemplu, mulți cumpărători pun accent foarte mare pe Cut, deoarece tăietura influențează direct aspectul optic.

Alți cumpărători sunt interesați în primul rând de:

• dimensiune;
• culoare;
• claritate;
• raritate;
• buget.

Alegerea corectă este, de fapt, echilibrul dintre toate aceste caracteristici.

Un diamant excelent ales nu este neapărat diamantul cu cea mai mare greutate sau cel mai înalt grad de claritate.

Este diamantul ale cărui caracteristici se potrivesc cel mai bine cu ceea ce își dorește cumpărătorul.

 

CAP.III

Culorile diamantului natural

Atunci când spunem „diamant”, ne gândim de obicei la o piatră albă, transparentă și strălucitoare. În realitate, diamantele naturale pot avea o gamă extraordinar de largă de culori, de la complet incolore până la galben, maro, albastru, roz, verde, roșu și chiar negru.

Culoarea unui diamant este determinată de modul în care lumina interacționează cu structura sa atomică. În cazul diamantelor colorate natural, anumite elemente chimice, defecte ale structurii cristaline sau procese geologice pot modifica modul în care diamantul absoarbe anumite lungimi de undă ale luminii.

Diamantele incolore – de la D la Z

Pentru diamantele din gama clasică albă, laboratoarele gemologice folosesc o scală de culoare care începe cu D, reprezentând cea mai înaltă categorie de incoloritate, și continuă până la Z, unde nuanța gălbuie sau maronie devine din ce în ce mai evidentă.

Diamantele din clasele D, E și F sunt considerate incolore, în timp ce G, H, I și J se află în zona aproape incoloră. Pe măsură ce se avansează spre Z, nuanța devine mai vizibilă.

Este important de înțeles că un diamant nu trebuie să fie neapărat D pentru a fi extrem de frumos. Un diamant G sau H, de exemplu, poate avea un aspect foarte alb în bijuterie, oferind în același timp un echilibru foarte bun între aspect și valoare.

Diamantele galbene

Galbenul este una dintre cele mai cunoscute culori ale diamantelor naturale.

În cazul diamantelor din gama D–Z, o ușoară nuanță gălbuie poate reprezenta o scădere a gradului de culoare. Însă atunci când galbenul devine suficient de intens și de bine definit, diamantul poate intra în categoria Fancy Color Diamond.

Culoarea galbenă este asociată în principal cu prezența azotului în structura diamantului.

Diamantele galbene intense și bine saturate pot fi extrem de spectaculoase și, în cazul exemplarelor rare, pot avea valori foarte ridicate.

Diamantele brune

Diamantele brune sunt întâlnite relativ frecvent în natură și pot varia de la nuanțe foarte deschise până la maro intens.

În trecut, multe diamante brune au fost considerate mai puțin valoroase din punct de vedere gemologic. Astăzi însă, anumite nuanțe și combinații de culoare sunt apreciate pentru aspectul lor cald și distinctiv.

În funcție de intensitate și caracteristicile individuale, pot fi întâlnite denumiri comerciale precum Champagne sau Cognac, deși acestea nu reprezintă în sine categorii universale de clasificare gemologică.

Diamantele albastre

Diamantele albastre naturale se numără printre cele mai spectaculoase și mai rare diamante.

Culoarea albastră este asociată în principal cu prezența borului în structura cristalului.

Nuanțele pot varia de la albastru foarte deschis până la albastru intens și profund. Unele exemplare pot prezenta și nuanțe secundare, precum gri sau verde.

Unul dintre cele mai cunoscute diamante din lume este celebrul Hope Diamond, un diamant albastru natural de aproximativ 45,52 ct.

Raritatea diamantelor albastre face ca exemplarele cu o culoare intensă și atractivă să fie extrem de căutate.

Diamantele roz

Diamantele roz naturale sunt printre cele mai rare pietre prețioase de pe Pământ.

Spre deosebire de diamantul albastru, unde borul poate explica apariția culorii, originea culorii roz este mult mai complexă și este asociată cu deformări ale structurii cristaline.

Diamantele roz pot varia de la roz foarte delicat până la roz intens și spectaculos.

Există și diamante cu nuanțe secundare, precum:

• roz-purpuriu;
• roz-oranj;
• roz-brun.

În cazul diamantelor Fancy Color, intensitatea și saturația culorii pot avea o influență majoră asupra valorii.

Diamantele roșii

Dintre toate culorile naturale de diamant, roșul se află printre cele mai rare.

Diamantele roșii naturale de dimensiuni importante sunt excepțional de rare, iar exemplarele autentice cu o culoare roșie puternică pot atinge valori extraordinare.

Și în acest caz, culoarea este asociată cu modificări structurale ale cristalului, nu cu un simplu „pigment” prezent în diamant.

Unele dintre cele mai valoroase diamante colorate din lume sunt diamante roșii sau prezintă o componentă roșie importantă.

Diamantele verzi

Diamantele verzi naturale sunt deosebit de interesante deoarece culoarea lor poate avea o origine complet diferită față de multe alte diamante colorate.

În anumite cazuri, culoarea verde este asociată cu expunerea naturală la radiații în timpul existenței diamantului în mediul geologic.

Culoarea poate fi superficială sau poate pătrunde mai profund în diamant, iar acest aspect este important în evaluarea gemologică.

Diamantele verzi naturale autentice și bine documentate sunt rare și foarte apreciate de colecționari.

Diamantele portocalii

Diamantele portocalii naturale sunt foarte rare și pot avea nuanțe care variază de la portocaliu delicat până la portocaliu intens.

Culoarea poate apărea în combinație cu alte nuanțe, rezultând diamante:

• galben-portocalii;
• portocaliu-gălbui;
• portocaliu-rozalii;
• portocaliu-brune.

Un diamant portocaliu intens, cu o culoare pură și bine saturată, poate fi extrem de valoros.

Diamantele purpurii și violete

Diamantele naturale purpurii și violete sunt rare și pot prezenta nuanțe foarte subtile sau culori intense.

Pot exista combinații precum:

Purple, Pink-Purple, Purplish Pink sau alte nuanțe intermediare.

Aceste diamante sunt deosebit de apreciate pentru aspectul lor neobișnuit și pentru raritatea lor.

Diamantele gri

Diamantele gri pot varia de la gri foarte deschis până la gri intens, uneori cu nuanțe secundare albastre sau verzi.

Culoarea poate fi asociată cu anumite caracteristici ale structurii cristaline și cu impurități prezente în diamant.

Diamantele gri pot avea un aspect modern și sofisticat, fiind folosite tot mai mult în bijuterii contemporane.

Diamantele negre

Diamantele negre naturale sunt complet diferite ca aspect de diamantele incolore.

Culoarea lor poate fi determinată de numeroase incluziuni întunecate, în special grafit și alte caracteristici minerale, care fac ca diamantul să absoarbă o mare parte din lumină.

Un diamant negru natural poate fi opac sau aproape opac și nu prezintă aceeași strălucire internă ca un diamant alb, transparent.

Aceste diamante sunt apreciate în special pentru aspectul lor dramatic și sunt folosite frecvent în bijuterii masculine și în designuri contemporane.

Diamantele multicolore

Unele diamante naturale pot prezenta mai multe culori în același cristal.

Pot exista combinații precum:

• roz și portocaliu;
• roz și purpuriu;
• galben și verde;
• albastru și gri;
• verde și galben.

Aceste diamante sunt deosebit de interesante deoarece distribuția culorii poate fi unică pentru fiecare piatră.

În anumite cazuri, efectul poate crea adevărate „tablouri” naturale în interiorul cristalului.

Ce sunt diamantele Fancy Color?

Diamantele care prezintă culori naturale suficient de intense pentru a ieși din gama clasică D–Z sunt evaluate în categoria Fancy Color Diamonds.

Aici nu mai vorbim doar despre „cât de incolor este diamantul”, ci despre:

• Hue – nuanța;
• Tone – cât de deschisă sau închisă este culoarea;
• Saturation – intensitatea și saturația culorii.

În funcție de combinația acestora, un diamant poate fi descris drept:

Fancy, Fancy Light, Fancy Intense, Fancy Vivid, Fancy Deep sau Fancy Dark, în funcție de caracteristicile culorii și de sistemul de clasificare utilizat.

Pentru multe diamante Fancy Color, culoarea este principala caracteristică ce determină valoarea, spre deosebire de diamantele albe, unde 4C și în special calitatea tăieturii au un rol major.

De ce sunt unele culori de diamant atât de rare?

Natura nu produce toate culorile în aceeași măsură.

În funcție de condițiile geologice în care s-a format diamantul, de elementele prezente în mediul respectiv și de modificările structurale produse în cristal, pot apărea diferite culori.

De aceea, un diamant roz intens, roșu, albastru sau verde natural poate fi mult mai rar decât un diamant alb sau ușor gălbui.

Raritatea extremă este unul dintre motivele pentru care anumite diamante Fancy Color pot atinge valori deosebit de mari.

Culoarea naturală trebuie diferențiată de culoarea obținută artificial

Atunci când vorbim despre un diamant natural Fancy Color, este important să știm dacă acea culoare este naturală sau dacă diamantul a fost tratat pentru a-i modifica aspectul.

Există metode prin care culoarea anumitor diamante poate fi modificată artificial.

De aceea, pentru diamantele colorate cu valoare importantă, raportul unui laborator gemologic independent este esențial pentru a determina caracteristicile pietrei și, după caz, originea naturală sau tratată a culorii.

Un diamant natural poate avea aproape orice culoare

De la incolor la galben, maro, albastru, roz, roșu, verde, portocaliu, violet, gri și negru, lumea diamantelor naturale este mult mai colorată decât imaginea clasică a „diamantului alb”.

Fiecare culoare spune o altă poveste despre modul în care cristalul s-a format și despre elementele și procesele geologice care au acționat asupra lui.

Iar cele mai rare dintre aceste culori ne reamintesc un lucru esențial despre diamant:

Frumusețea sa nu este creată doar prin șlefuire, ea începe cu miliarde de ani înainte, în interiorul pământului.

 

CAP.IV

Certificarea Diamantelor – GIA/HRD/IGI

View this post on Instagram

 

 

Bijuterii la Comandă AED

De ce să te limitezi, când poți avea bijuteria visurilor tale?

 Realizăm manual orice model de bijuterie, exact așa cum ți-o dorești;

 Putem lucra inclusiv cu aurul tău sau acceptăm aur la schimb (bijuterii vechi, monede aur etc.);

 Diamante naturale și lab-grown, safire, smaralde, rubine și pietre semiprețioase.

 Sună-ne sau scrie-ne pe WhatsApp!

 Raluca Adam – Private Sales

 +40 723 133 504

 Str. Serg. Ghe. Anghel nr. 5, Dorobanți, Sector 1, București, România

 Only by appointment

 

Citeste si:

Ghidul Cumpărătorului de Diamante

Preturi Diamante Naturale de 1.00ct Certificate GIA – de la 4.700 lei

Preturi Diamante Naturale de 0.50ct Certificate GIA – de la 1.763 lei

 

Surse:

https://www.gia.edu/